Fiecare copil, părinte și educator este diferit și va percepe diferit experiența acomodării la grădiniță/creșă. După ce am experimentat o serie de strategii pentru a face adaptarea blândă pentru toate părțile implicate, ne bucurăm să împărtășim câteva lucruri care au funcționat pentru noi:
I. Pregătirea Începe cu Părintele
În cele mai multe cazuri, discuția despre acomodarea la grădiniță începe cu copilul, însă un rol foarte important îl joacă părintele și cât de pregătit și de convins este el că grădiniță la care va merge copilul este cea mai bună alegere și un loc minunat pentru dezvoltarea și starea de bine a copilului. Deseori se întâmplă ca începerea grădiniței să coincidă cu terminarea concediului de creștere a copilului astfel încât părintele să resimtă atât nostalgia timpului petrecut alături de copil acasă cât și anxietatea unui nou început prin reîntoarcerea la serviciu cât și separarea de copil. Pentru a face această trecere cât mai lină, împărtășim câteva ponturi:
Începeți căutarea grădiniței din timp. Asigurați-vă că depuneți toate actele din timp și că aveți și planul B în cazul că nu prinde loc (în cazul grădinițelor de stat) sau că vizionați grădinițele vizate și aveți asigurat un loc (în cazul grădinițelor private).
Culegeți cât mai multe informații despre grădiniță la care intentionați să duceți copilul. Cu cât aveți mai multe recomandări, păreri, discuții (cu fondatorul/directorul, educatorii sau chiar cu alți părinți) cu atât veți putea lua o decizie și puteți fi împăcat că este locul cel mai bun pentru copilul dvs.
Reflectați asupra ideii de grădiniță și asupra motivelor pentru care credeți că este cea mai bună decizie pentru copilul dvs (vs a angaja o bonă, a sta acasă/la bunici). Convingerea că este cea mai bună decizie pentru copil, vă va ajuta să treceți mai ușor această etapă și îi veți transmite încrederea dvs. și copilului.
Începeți acomodarea din timp. Acordați-vă 2-3 luni de program scurt sau chiar mai mult (în funcție de posibilități), astfel încât copilul să se obișnuiască treptat cu ideea de grădiniță, iar trecerea spre un program mai lung să vină natural.
Asigurați-vă că aveți un consens cu educatorul în ceea ce privește strategia și adaptarea copilului, că mergeți cu un mesaj comun la copil (asupra a ceea ce înseamnă grădiniță/cresă unde se duce părintele și când va veni înapoi să îl ia) și că aveți un canal de comunicare deschis prin care să schimbați idei, feedback și progresul acomodării.
II. Pregătirea Copilului
Pregătirea copilului începe cu acceptarea ideii că în mintea unui copil (mai ales foarte mic) cel mai bun loc este alături de părintele său și că în funcție de copil și de locul în care acesta va merge, va dura o perioadă (care diferă în funcție de copil, vârstă, tipul de atașament) ca să se adapteze. De asemenea, trecerea de la timpul petrecut în sânul familiei, cu atenție 1:1 de cele mai multe ori la grădiniță/cresă marchează o etapă important în obținerea independenței sale și este normal să fie un proces în care are nevoie de multe explicații, repere, atenție și reasigurare.
Câteva idei care pot ajuta în pregătirea copilului:
În perioada de adaptare este important să evităm teama de abandon pe care copilul o poate resimți. Copiii nu au noțiunea timpului, nu înteleg ca vor sta la grădiniță doar cateva ore și de aceea este important să li se explice încă din timp (cateva saptamani înainte de începerea grădiniței) ce este grădiniță, ce se întâmplă acolo, cu cine va sta (numele educatoarelor, detalii despre activități, copiii, etc). Puteți folosi cărți precum Connie merge la grădiniță si adapta textul în funcție de contextul dvs.
Vizita educatorului acasă la copil îl ajută pe acesta să stabilească o relație cu educatorul înainte de a merge la grădiniță. Copiii percep casa lor ca fiind un mediu sigur, în care intră doar persoane de încredere, deci pot asocia educatorul cu o astfel de persoana. De asemenea educatorul poate afla informații prețioase despre copil, despre mediul în care acesta se dezvoltă, despre jucăriile preferate și interesele sale. Toate acestea îl vor ajuta să interacționeze cu copilul la grădiniță, să îl consoleze și să gândească activități în funcție de interesele sale. Dacă vizita acasă nu este posibilă, puteți pregăti pentru educatoare o listă cu rutina copilului, interesele sale, jucariile preferate, etc. Cunoașterea acestor informații o pot ajuta pe aceasta să cunoască mai bine copilul.
Cunoașterea mediului este importantă pentru copil. Începerea grădiniței este asociată atât cu un spațiu nou cât și cu persoane noi. Ideal este să vizitați grădiniță înainte cu copilul sau să petreceți primele zile alături de acesta în sală, fară însă să vă implicați activ în activități, ci doar să îl asigurați că este un mediu sigur și că sunteți acolo dacă are nevoie de dvs. Prezența părintelui în grădinița/sală îi poate da acestuia posibilitatea să observe activitatea, să aibă o înțelegere mai bună asupra actului educațional. Pentru copiii acomodați, prezența unui nou adult în sală nu ar trebui să constituie o problemă. De fiecare dată, educatorul va prezenta adultul copiiilor și le va explica motivul pentru care acesta se află acolo: un nou coleg se alătură grupei și părintele se află acolo pentru ca acesta să cunoască spațiul și ideea de grădiniță, exact așa cum s-a întâmplat și în cazul lor. Prezența părintelui nu este obligatorie dacă sunt semnale că copilul este perfect în largul lui și implicat în activități și nici nu este recomandată pe o perioadă prelungită de timp (copilul poate asocia ideea de grădiniță cu prezența părintelui).
Reperele sunt esențiale pentru copii: prezentați momentele zilei și când anume (după gustare, după somn, etc etc) vă întoarceți după el. Ideal ar fi ca educatoarea să întărească acest mesaj/reper de fiecare dată când copilul plânge/întreabă de părinți.
Jocul de rol acasă îl ajută pe copil sa integreze ideea de grădiniță si pe părinte să afle percepția copilului asupra gradinitei; vă puteți juca acasă de-a grădiniță, schimbați rolurile și sădiți ușor- ușor ideea de grădiniță în mintea copilului. De asemenea, jocul de rol ( de a educatoarea, de exemplu) vă poate ajuta să identificați percepția copilului asupra relației cu educatoarea și să discutați anumite probleme, dacă acestea există.
Pregătiți o explicație despre ce veți face cât copilul va fi la grădiniță și despre necesitatea de a face acel lucru. (ex: mama/tata merge la serviciu/cumparaturi/doctor si revin în momentul x -reper-; tu o să faci x, y, z, apoi după momentul x mama/tata va veni după tine). Din nou, la modul ideal educatoarea va avea același mesaj pentru copil.
O jucărie dragă sau poza cu familia, îi poate oferi un confort emotional copilului. Puteti discuta acest aspect cu educatorul și în perioada acomodării (sau chiar și după, în funcție de politica grădiniței) copilul poate merge la grădiniță cu un obiect drag lui.
Copiii se pot despărți mai ușor de anumite persoane (ex: bunici, bone, mama/tata în funcție de cine este persoana principală de atașament). De cele mai multe ori, ajută să lase copilul la grădiniță o altă persoană decât persoana principală de atașament.
Comunicarea onestă (fără păcăleli, minciuni sau distragerea atenției) este esențială pentru a se stabili o relație de încredere între copil - părinte și copil - educator. Deși uneori este mai rapid și mai la îndemână să păcălești copilul sau să îi distragi atenția, pe termen mediu și lung acesta își va pierde încrederea în părinte/educator și nu va coopera). Explicații clare, concise, repetarea acestora, reperele și respectarea promisiunilor întocmai, îl vor ajuta pe copil să depășească cu bine perioada de acomodare și să integreze conceptul de grădiniță.
Plânsul esta natural și eliberator, însă este o diferență între un plâns de obișnuintă/dor și un plâns din cauza unei nevoi nesatisfăcute. Primul trece repede, copilul poate fi consolat cu explicații, repere și poate fi antrenat în activități. Cel din urmă persistă, se intensifică și educatorul iti poti da seama cu usurinta că depășeste un prag emoțional. Pentru cel din urmă, e bine sa existe un consens intre educatoare si parinte asupra momentului cand poate contacta părintele pentru a lua copilul acasă (vezi punctul I. 4. - incepe acomodarea din timp).
Unii copii sunt reticenți la ideea de grădiniță, însă după 2-3 zile se despart ușor de părinți și se acomodează în noul mediu. Alții, dimpotrivă, sunt foarte încântați de noul mediu la început și se desprind imediat de părinți, iar după câteva zile au un regres și intervine anxietatea de separare. Consecvența în explicații și acțiuni ajută ambele categorii la integrarea ideii de grădiniță si a rutinelor. Cu alte cuvinte, indiferent de reacția copilului, continuați să îi explicați ce se intamplă, țineți-vă de promisiune și respectați rutina. Regresul este ulterior însoțit de un progres și veți vedea în scurt timp îmbunătațiri.
Acomodarea la grădiniță/cresă este o experiență personală care depinde de fiecare parte implicată (părinte, copil, educator), dar mai ales de relația, comunicarea și consensul dintre aceștia. Este important să avem în minte ca adaptarea este un proces și că răbdarea, consecvența și comunicarea pot ușura acest proces.
Aici puteți urmări un video despre cum facem adaptarea blândă la Educarium.